Life Death

Cica un om se trezeste. E chel. N-are pic de par pe el. Desi era batran acum e tanar. Sta pe spate, dar nu simte pamantul. Incet, incet, reuseste sa se uite intr-o parte. Si vede un alt om, lipsit de par. Se uita si in cealalta parte si vede o femeie, lipsita complet de par. I se pare ca viseaza. Se uita mai bine intr-o parte, si vede un sir nesfarsit de oameni intinshi pe spate. La fel in ambele partzi. Toti sunt goi si lipsitzi de par.
Isi da seama ca de fapt nu sta pe spate. Acum are senzatia ca sta in picioare. Se uita in jos. Un sir perfect drept de oameni cat vedea cu ochii. Realizeaza intr-un final, ca peste tot in jurul lui se aflau miliarde de oameni. Toti nemiscati, goi. Parca adormiti. Plutesc in aer in linii drepte. Shiruri nesfarsite de oameni. Intre siruri, se vede o bara perfect dreapta. Vede ca si intre el si omul din fata este o bara. La fel intre el si omul din spate, din stanga si din dreapta. Oamenii sunt asezati in siruri drepte, parca aranjati de un om ordonat. Isi simte muschii, care pana de curand erau batrani si slabi, deodata puternici. Odata cu puterea ii vine si sperantza. Incearca sa atinga bara din fatza. Dar parca ceva il tzine pe loc. Incearca din toate fortzele sa se miste catre bara din stanga. Realizeaza intr-un final ca nu s-a miscat absolut deloc. Ceva il tzine perfect nemiscat. Isi da seama ca nici capul nu si-l mai poate misca. Nici ochii, nu-i mai poate deschide. Trece mult timp. Foarte mult. Nu-si da seama cat. Deshi face eforturi disperate, nu ruseste nici macar sa deschida ochii. Stie doar ca in jurul lui sunt multi oameni nemiscati. Iar acum si el este un om nemiscat. Nu i se face foame. Nici sete. Nu-si poate da seama de cat timp sta acolo. Nu i se face somn deloc. Se gandeste ca imaginile pe care le-a vazut, se poate sa le fi vazut cu o clipa inainte, sau cu o veshnicie inainte. Nu-si aduce aminte nimic despre viata lui. Tot ce stie este ca era un om batran, pe moarte parca. Dupa care imaginea miliardelor de oameni aliniati. Oare de cat timp se gandeste la ei ? Puteau sa fi trecut cateva minute, sau zece mii de ani . Timpul nu poate fi masurat numai in mintea lui. Inchis intr-un univers propriu, pentru totdeauna, inconjurat de ceea ce parea a fi toata umanitatea moarta. Totzi inchisi in mintea lor. Fara putintza de a se misca. Totzi cu fricile lor. Totzi in lumile lor. Totzi stiind ca sunt inconjurati de toti oamenii care au trait vreodata. Totzi mortzi ? Asta e iadul ???