Violenta in extremis

Sa presupunem urmatoarele.
Il iei pe unu, ii dai un cap in gura, doua picioare-n tampla.
El, in garda.
Te blochezi. Ce mama dracu e cu omu asta. Gandind rapid si eficient intr-o situatie clara de criza, ce faci : il gadili in talpa.
El, nu schitzeaza niciun zambet.
Cu o vointa extraordinara, treci rapid de panica ce te cuprinde si iei o actiune. Omu asta trebuie ranit. Prin urmare, scoti din buzunar siringa cu Ebola si printr-o miscare aproape invizibila, dar brusca a incheieturii, i-o infigi in gat.
El, absoarbe virusul dar ramane ferm in garda.
Cu inima duduind de frica, iei o decizie disperata. Scoti geamul si ascutzitoarea din buzunar si incepi sa le freci, scotzand acel sunet infernal care-l face si pe Satan sa-si astupe urechile cu coada.
El, nici macar nu pare ca aude.
Incepi sa te intrebi, daca nu cumva e surd. Dar iti dai seama repede ca acesta nu poate fi cazul, pentru ca ii vezi o ureche miscandu-se usor in directia sunetului, ca la caini.
Trebuie sa iei o decizie drastica si asta in cel mai scurt timp. Omu asta pare invincibil. Cercetandu-ti amintirile si istoria religioasa, iti vine o idee. Scoti crucea din portbagaj si il crucifici.
El, in garda.
Pai ba futu-ti mortii ma-ti de imun.
Mai scoti o cruce si-l faci sandwish. Il dublu crucifici. Una-n fata una-n spate.
Te tocmesti cu un aurolac si il platesti cu niste bronz, sa-i impinga din cand in cand crucea-n fata.

Pleci acasa multumit de o treaba bine indeplinita.